RECIPIENDÁR, -Ă, recipiendari, s.m. şi f. (Înv.) Persoană care urma să fie primită (în mod solemn) într-o societate constituită: p. ext. persoană desemnată pentru un titlu, o funcţie etc. [Pr.: -pi-en-] – Din fr. récipiendaire.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
recipiendár s. m. (sil. -pi-en-), pl. recipiendári
(Dicţionar ortografic al limbii române)
recipiendáră s. f. (sil. -pi-en-), g.-d. art. recipiendárei; pl. recipiendáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
recipiendár s. m. (sil. -pi-en-), pl. recipiendári
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)