reciproc dex - definiţie, sinonime, conjugare

reciproc

[Sinonime]
RECIPRÓC, -Ă, reciproci, -ce, adj. (Despre acţiuni, fenomene, sentimente etc.) Care acţionează unul asupra celuilalt, care se influenţează unul pe altul, care vine din amândouă părţile; p. ext. care angajează în egală măsură. ♢ (Log.) Propoziţii (sau judecăţi) reciproce = propoziţii (sau judecăţi) în care subiectul uneia poate deveni predicatul alteia, şi invers. (Gram.) Reflexiv reciproc = formă verbală care arată că acţiunea este făcută în acelaşi timp de două sau de mai multe subiecte, fiecare dintre ele suferind, în general, efectele acţiunii făcute de celelalte. (Mec.) Figură reciprocă = figură cu ajutorul căreia se determină forţele care acţionează în barele unei grinzi cu zăbrele. (Mat.) Ecuaţie reciprocă = ecuaţie care, pe lângă orice soluţie dată, admite ca soluţie şi valoarea inversă a acesteia. Teoremă reciprocă (şi substantivat, f.) = teoremă ale cărei premise sunt concluziile altei teoreme, şi invers. Numere reciproce = numere care, înmulţite unul cu celălalt, dau un produs egal cu unitatea. – Din fr. réciproque, lat. reciprocus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RECIPRÓ//C ~că (~ci, ~ce) şi adverbial 1) (despre acţiuni, fenomene etc.) Care se realizează concomitent; care se influenţează unul pe altul; mutual. 2) (despre convenţii, acorduri etc.) Care obligă în egală măsură părţile contractante. /<fr. réciproque, lat. reciprocus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

RECIPRÓC, -Ă adj. (Despre acţiuni, fenomene, sentimente etc.) Care acţionează unul asupra celuilalt; mutual. ♦ Ecuaţie reciprocă = ecuaţie cu o singură necunoscută, ale cărei rădăcini sunt două câte două, una reciprocă celeilalte; teoremă reciprocă (şi s.f. ) = teoremă ale cărei premise sunt concluziile altei teoreme şi invers; judecăţi reciproce = judecăţi în care subiectul uneia poate să devină predicatul celeilalte şi invers; reflexiv reciproc = reflexiv care arată că acţiunea este făcută simultan de două obiecte, fiecare dintre acestea suferind efectele acţiunii celuilalt. ♦ (Despre convenţii, obligaţii) Care angajează în egală măsură părţile contractante. [< fr. réciproque, cf. lat. reciprocus].
(Dicţionar de neologisme)

RECIPRÓC, -Ă adj. (despre fapte, fenomene, sentimente) care acţionează unul asupra celuilalt. o (mat.) ecuaţie ~ă = ecuaţie care, pe lângă orice soluţie dată, admite ca soluţie şi valoarea inversă a acesteia; teoremă ~ă (şi s. f.) = teoremă ale cărei premise sunt concluziile altei teoreme şi invers; judecăţi če = judecăţi în care subiectul uneia poate deveni predicatul celeilalte şi invers; reflexiv ~ = reflexiv care arată că acţiunea este făcută simultan de două subiecte, fiecare dintre acestea suferind efectele acţiunii celuluilt. ♢ (despre convenţii, obligaţii) care angajează în egală măsură părţile contractante; mutual. (< fr. réciproque, lat. reciprocus)
(Marele dicţionar de neologisme)

recipróc adj. m. (sil. -proc), pl. recipróci; f. sg. reciprócă, pl. recipróce
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
RECIPRÓC adj., adv. 1. adj. v. mutual. 2. adv. (fam.) viceversa. (- Mulţumesc! – ~!)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: re rec reci recip recipr

Cuvinte se termină cu literele: oc roc proc iproc ciproc