recitant dex - definiţie, sinonime, conjugare

recitant

RECITÁNT, -Ă, recitanţi, -te, adj., s.m. 1. Adj. (Despre voci sau instrumente) Care execută singur partea principală a unei bucăţi muzicale. 2. S.m. Persoană care, într-un oratoriu sau într-o cantată, interpretează recitative. – Din fr. récitant.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RECITÁN//T ~tă (~ţi, ~te) (despre voci sau instrumente). Care execută singur partea principală a unei bucaţi muzicale. /<fr. récitant
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

RECITÁNT, -Ă adj. (Despre voci sau instrumente) Care execută singur partea principală a unei bucăţi muzicale. // s.m. Persoană care, într-un oratoriu sau într-o cantată, cântă recitative. [< fr. récitant].
(Dicţionar de neologisme)

RECITÁNT, -Ă I. adj. (despre voci, instrumente) care execută singur partea principală a unei bucăţi muzicale. II. s. m. solist care, într-un oratoriu sau într-o cantată, cântă recitative. (< fr. récitant)
(Marele dicţionar de neologisme)

recitánt adj. m., s. m., pl. recitánţi; f. sg. recitántă, pl. recitánte
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: re rec reci recit recita

Cuvinte se termină cu literele: nt ant tant itant citant