recitare dex - definiţie, sinonime, conjugare
RECITÁ, recít, vb. I. Tranz. A spune cu voce tare, din memorie, un text (în versuri); a declama. – Din fr. réciter.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RECITÁRE, recitări, s.n. Acţiunea de a recita şi rezultatul ei; declamare. ♦ Poezie recitată; text de recitat. – V. recita.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A RECITÁ recít tranz. (texte) A spune pe de rost, expresiv şi cu intonaţia cerută; a declama. ~ o poezie. /<fr. réciter
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

RECITÁ vb. I. tr. A spune cu voce tare (de obicei pe de rost) o poezie sau o bucată în proză; a declama. [P.i. recít, 3,6 -tă. / < fr. réciter, it., lat. recitare].
(Dicţionar de neologisme)

RECITÁRE s.f. Acţiunea de a recita şi rezultatul ei; declamare, recitaţie; (concr.) poezie recitată. [Pl. -tări. / < recita].
(Dicţionar de neologisme)

RECITÁ vb. tr. a spune cu voce tare, din memorie, un text (în versuri); a declama. (< fr. réciter, lat. recitare)
(Marele dicţionar de neologisme)

RECITÁRE s. f. acţiunea de a recita; declamare. ♢ poezie recitată. ♢ executare a unei bucăţi muzicale în genul unui recitativ. (< recita)
(Marele dicţionar de neologisme)

recitá vb., ind. prez. 1 sg. recít, 3 sg. şi pl. recítă; conj. prez. 3 sg. şi pl. recíte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

recitáre s. f., g.-d. art. recitării; pl. recitări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
RECITÁ vb. a declama, a rosti, a spune, (rar) a debita, (pop.) a cuvânta. (A ~ o poezie.)
(Dicţionar de sinonime)

RECITÁRE s. declamare, declamaţie, spunere, (rar) debitare, (înv.) recitaţie. (~ unei poezii.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: re rec reci recit recita

Cuvinte se termină cu literele: re are tare itare citare