recitativ
[Sinonime]
RECITATÍV, recitative, s.n. Gen de muzică vocală (executată de solist), cu sau fără acompaniament instrumental, care, prin intonaţii şi prin ritmică asemănătoare vorbirii, se apropie de declamaţie şi care, în operă, comentează acţiunea şi face legătura între arii. – Din fr. récitatif.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RECITATÍV ~e n. Melodie sau fragment dintr-o bucată muzicală interpretată în formă de declamaţie, care comentează acţiunea dintr-o operă şi face legătura dintre arii. /<fr. récitatif, germ. Rezitativ
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
RECITATÍV s.n. (Muz.) Pasaj dintr-o bucată muzicală executat de un solist ca o declamaţie şi care uneori precedă sau separă ariile. [< fr. récitatif, it. recitativo].
(Dicţionar de neologisme)
RECITATÍV s. n. gen al muzicii vocal-simfonice care, prin intonaţia şi ritmica vorbirii, se apropie de declamaţie şi care, în operă, precedă sau separă ariile. (< germ. Rezitativ, fr. récitatif, it. recitativo)
(Marele dicţionar de neologisme)
recitatív s. n., pl. recitatíve
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
RECITATÍV s. (MUZ.) melopee.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RECITATÍV ~e n. Melodie sau fragment dintr-o bucată muzicală interpretată în formă de declamaţie, care comentează acţiunea dintr-o operă şi face legătura dintre arii. /<fr. récitatif, germ. Rezitativ
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
RECITATÍV s. n. gen al muzicii vocal-simfonice care, prin intonaţia şi ritmica vorbirii, se apropie de declamaţie şi care, în operă, precedă sau separă ariile. (< germ. Rezitativ, fr. récitatif, it. recitativo)
(Marele dicţionar de neologisme)
recitatív s. n., pl. recitatíve
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
RECITATÍV s. (MUZ.) melopee.
(Dicţionar de sinonime)