reciti

RECITÁ, recít, vb. I. Tranz. A spune cu voce tare, din memorie, un text (în versuri); a declama. – Din fr. réciter.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RECITÍ, recitesc, vb. IV. Tranz. A citi din nou acelaşi text. – Re¹- + citi (după fr. relire).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A RECITÁ recít tranz. (texte) A spune pe de rost, expresiv şi cu intonaţia cerută; a declama. ~ o poezie. /<fr. réciter
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A RECIT//Í ~ésc tranz. A citi din nou. /re- + a citi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

RECITÁ vb. I. tr. A spune cu voce tare (de obicei pe de rost) o poezie sau o bucată în proză; a declama. [P.i. recít, 3,6 -tă. / < fr. réciter, it., lat. recitare].
(Dicţionar de neologisme)

RECITÁ vb. tr. a spune cu voce tare, din memorie, un text (în versuri); a declama. (< fr. réciter, lat. recitare)
(Marele dicţionar de neologisme)

recitá vb., ind. prez. 1 sg. recít, 3 sg. şi pl. recítă; conj. prez. 3 sg. şi pl. recíte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

recití vb. citi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
RECITÁ vb. a declama, a rosti, a spune, (rar) a debita, (pop.) a cuvânta. (A ~ o poezie.)
(Dicţionar de sinonime)

RECITÍ vb. (înv. şi pop.) a prociti. (A ~ textul în întregime.)
(Dicţionar de sinonime)