reclamagii

RECLAMAGÍU¹, reclamagii, s.m. (Fam.) Persoană care face reclamaţii nefondate, neserioase, care are mania de a reclama (2). – Reclama + suf. -giu.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RECLAMAGÍU², reclamagii, s.m. (Fam.) Persoană care îşi face reclamă, publicitate; lăudăros. – Reclamă + suf. -agiu.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RECLAMAGÍ//U¹ ~i m. fam. Persoană care face reclamaţii (fără a avea motive sufi-ciente). /a reclama + suf. ~giu
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

RECLAMAGÍ//U² ~i m. fam. Persoană care îşi face reclamă. /reclamă + suf. ~agiu
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

reclamagíu (lăudăros, persoană care are mania de a reclama), s. m. (sil. -cla-) art. reclamagíul; pl. reclamagíi, art. reclamagíii
(Dicţionar ortografic al limbii române)