reclasare

RECLASÁ, reclasez, vb. I. Tranz. 1. A clasa din nou, a face noi categorii. 2. A reeduca un delincvent în vederea reabilitării sale. – Din fr. reclasser.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RECLASÁRE, reclasări, s.f. Acţiunea de a reclasa şi rezultatul ei. – V. reclasa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RECLASÁ vb. I. tr. 1. A clasa din nou, a face noi categorii. 2. A reeduca (un condamnat, un delincvent) pentru a(-l) reabilita. [Cf. fr. reclasser].
(Dicţionar de neologisme)

RECLASÁRE s.f. Acţiunea de a reclasa şi rezultatul ei. [< reclasa].
(Dicţionar de neologisme)

RECLASÁ vb. tr. 1. a clasa din nou. 2. a reeduca un condamnat, un delincvent, pentru a(-l) reabilita. (< fr. reclasser)
(Marele dicţionar de neologisme)

reclasá vb. (sil. -cla-), ind. prez. 1 sg. reclaséz, 3 sg. şi pl. reclaseáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

reclasáre s. f. (sil. -cla-) clasare
(Dicţionar ortografic al limbii române)