recoacere dex - definiţie, sinonime, conjugare
RECOÁCE, recóc, vb. III. Tranz. A trata termic un material în stare solidă prin încălzirea până la o anumită termperatură, urmată de o răcire (înceată), în scopul de a-i îmbunătăţi proprietăţile fizico-chimice, mecanice, tehnologice etc.; a efectua operaţia de recoacere. – Re1- + coace.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RECOÁCERE, recoaceri, s.f. Acţiunea de a recoace şi rezultatul ei. ♦ Tratament termic aplicat, în scopul îmbunătăţirii calităţilor structurale şi fizico-chimice, unor piese sau materiale metalice. – V. recoace.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A RECOÁCE recóc tranz. (piese sau materiale metalice) A supune unui tratament de recoacere. /re- + a coace
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

RECOÁCER//E ~i f. metal. Tratament termic, care constă în încălzirea şi menţinerea unui material metalic la o anumită tempera-tură, urmată de o răcire lentă, în scopul îmbunătăţirii calităţilor lui. /v. a recoace
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

recoáce vb. coace
(Dicţionar ortografic al limbii române)

recoácere s. f., g.-d. art. recoácerii; pl. recoáceri
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: re rec reco recoa recoac

Cuvinte se termină cu literele: re ere cere acere oacere