recolta dex - definiţie, sinonime, conjugare
RECÓLTĂ, recolte, s.f. 1. Cantitate de cereale sau de alte roade adunate într-o anumită perioadă; rod. ♦ Fig. Rezultat al unei munci, rod (satisfăcător) al unei activităţi depuse. 2. Operaţie de strângere a roadelor produse de plantele agricole; recoltare, culegere; cules. ♦ Epoca, timpul recoltării. – Din fr. récolte.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RECOLTÁ, recoltez, vb. I. Tranz. 1. A strânge, a aduna, a culege recolta. ♢ Maşină de recoltat = maşină pentru recoltarea produselor agricole cultivate. ♦ Fig. A culege roadele, a se bucura de un lucru realizat. 2. (Med.) A lua sânge, spută, urină etc. de la oameni sau de la animale, pentru a le supune unor examene de laborator. – Din fr. récolter.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RECÓLT//Ă ~e f. 1) Cantitate de cereale sau de alte produse (fructe, legume etc.) adunate într-o anumită perioadă; roadă strânsă. A strânge ~a câmpului. 2) rar Operaţia de a recolta. Perioada ~ei. 3) fig. Rezultat (bun) al unei activităţi sau stări de lucru. [G.-D. recoltei] /<fr. récolte
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A RECOLT//Á ~éz tranz. 1) (cereale, legume, fructe etc.) A strânge de pe terenurile cultivate. 2) (spută, suc gastric, urină etc.) A lua în cantităţi mici (pentru a face analize de laborator). /<fr. récolter
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

RECÓLTĂ s.f. 1. Strângere a roadelor pământului; recoltare, cules. ♦ Epoca, timpul recoltării. 2. Produsele agricole culese într-o anumită perioadă; rod. ♦ (Fig.) Rezultatul unei culegeri; bunuri adunate. [< fr. récolte, cf. it. ricolta].
(Dicţionar de neologisme)

RECOLTÁ vb. I. tr. 1. A strânge, a culege recolta. ♦ (Fig.) A culege. 2. A lua sânge, spută etc. pentru a le analiza în laborator. [< fr. récolter].
(Dicţionar de neologisme)

RECÓLTĂ s. f. 1. strângere a roadelor pământului; recoltare, cules. 2. cantitate totală de produse agricole culese într-o anumită perioadă; rod. ♢ epoca, timpul recoltării. 3. (fig.) rezultatul unei culegeri. (< fr. récolte)
(Marele dicţionar de neologisme)

RECOLTÁ vb. tr. 1. a strânge, a aduna recolta. ♢ (fig.) a culege. 2. a lua sânge, spută, urină etc. pentru a le analiza în laborator. 3. a preleva probe pentru analiză. (< fr. récolter)
(Marele dicţionar de neologisme)

recóltă s. f., g.-d. art. recóltei; pl. recólte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

recoltá vb., ind. prez. 1 sg. recoltéz, 3 sg. şi pl. recolteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
RECÓLTĂ s. 1. v. recoltare. 2. (concr.) bucate (pl.), rod, (înv.) vipt. (A strâns ~ câmpului.) 3. (concr.) rod, (pop.) strânsă, strânsură, (înv. şi reg.) rodire, strânsoare, (înv.) agru. (Am obţinut o ~ bogată.) 4. (înv.) secerăciune, secere. (~ de grâne.)
(Dicţionar de sinonime)

RECOLTÁ vb. a aduna, a culege, a strânge, (Transilv.) a sureti. (A ~ strugurii, de pe câmp.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: re rec reco recol recolt

Cuvinte se termină cu literele: ta lta olta colta ecolta