RECOLTÁ, recoltez, vb. I. Tranz. 1. A strânge, a aduna, a culege recolta. ♢ Maşină de recoltat = maşină pentru recoltarea produselor agricole cultivate. ♦ Fig. A culege roadele, a se bucura de un lucru realizat. 2. (Med.) A lua sânge, spută, urină etc. de la oameni sau de la animale, pentru a le supune unor examene de laborator. – Din fr. récolter.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RECOLTÁRE, recoltări, s.f. Acţiunea de a recolta şi rezultatul ei. – V. recolta.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A RECOLT//Á ~éz tranz. 1) (cereale, legume, fructe etc.) A strânge de pe terenurile cultivate. 2) (spută, suc gastric, urină etc.) A lua în cantităţi mici (pentru a face analize de laborator). /<fr. récolter
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
RECOLTÁ vb. I. tr. 1. A strânge, a culege recolta. ♦ (Fig.) A culege. 2. A lua sânge, spută etc. pentru a le analiza în laborator. [< fr. récolter].
(Dicţionar de neologisme)
RECOLTÁRE s.f. Acţiunea de a recolta şi rezultatul ei; recoltat; (spec.) luare de sânge pentru analize etc. [< recolta].
(Dicţionar de neologisme)
RECOLTÁ vb. tr. 1. a strânge, a aduna recolta. ♢ (fig.) a culege. 2. a lua sânge, spută, urină etc. pentru a le analiza în laborator. 3. a preleva probe pentru analiză. (< fr. récolter)
(Marele dicţionar de neologisme)
recoltá vb., ind. prez. 1 sg. recoltéz, 3 sg. şi pl. recolteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
recoltáre s. f., g.-d. art. recoltării; pl. recoltări
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
RECOLTÁ vb. a aduna, a culege, a strânge, (Transilv.) a sureti. (A ~ strugurii, de pe câmp.)
(Dicţionar de sinonime)
RECOLTÁRE s. adunare, adunat, culegere, cules, recoltat, recoltă, strângere, strâns, (Transilv. şi prin Maram. şi Ban.) suretiu. (~ porumbului de pe câmp.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RECOLTÁRE, recoltări, s.f. Acţiunea de a recolta şi rezultatul ei. – V. recolta.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
RECOLTÁ vb. I. tr. 1. A strânge, a culege recolta. ♦ (Fig.) A culege. 2. A lua sânge, spută etc. pentru a le analiza în laborator. [< fr. récolter].
(Dicţionar de neologisme)
RECOLTÁRE s.f. Acţiunea de a recolta şi rezultatul ei; recoltat; (spec.) luare de sânge pentru analize etc. [< recolta].
(Dicţionar de neologisme)
RECOLTÁ vb. tr. 1. a strânge, a aduna recolta. ♢ (fig.) a culege. 2. a lua sânge, spută, urină etc. pentru a le analiza în laborator. 3. a preleva probe pentru analiză. (< fr. récolter)
(Marele dicţionar de neologisme)
recoltá vb., ind. prez. 1 sg. recoltéz, 3 sg. şi pl. recolteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
recoltáre s. f., g.-d. art. recoltării; pl. recoltări
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
RECOLTÁ vb. a aduna, a culege, a strânge, (Transilv.) a sureti. (A ~ strugurii, de pe câmp.)
(Dicţionar de sinonime)
RECOLTÁRE s. adunare, adunat, culegere, cules, recoltat, recoltă, strângere, strâns, (Transilv. şi prin Maram. şi Ban.) suretiu. (~ porumbului de pe câmp.)
(Dicţionar de sinonime)