recombinare dex - definiţie, sinonime, conjugare
RECOMBINÁ, recombin, vb. I. Tranz. A combina din nou elementele unui tot. ♦ Refl. recipr. A realiza o recombinare. – Din fr. recombiner.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RECOMBINÁRE, recombinări, s.f. (Fiz.) Neutralizare reciprocă a purtătorilor de sarcină electrică de semn contrar, produsă fie direct, la întâlnirea acestora, fie indirect, prin mijlocirea unei particule neutre. – V. recombina.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RECOMBINÁ vb. I. tr. A combina din nou. [Cf. it. ricombinare].
(Dicţionar de neologisme)

RECOMBINÁRE s.f. Acţiunea de a recombina şi rezultatul ei. ♦ (Fiz.) Neutralizare reciprocă a particulelor cu sarcină electrică de semn contrar; recombinaţie. ♢ Recombinare genetică = schimb de material genetic între bacterii. [< recombina].
(Dicţionar de neologisme)

RECOMBINÁ vb. tr. a combina din nou. (< fr. recombiner)
(Marele dicţionar de neologisme)

RECOMBINÁRE s. f. 1. acţiunea de a recombina. 2. (fiz.) neutralizare reciprocă a particulelor cu sarcină electrică de semn contrar. 3. (biol.) apariţie a unui nou genotip prin schimb de material genetic între doi parentali care diferă prin două proprietăţi ereditare. (< recombina)
(Marele dicţionar de neologisme)

recombiná vb., ind. prez. 1 sg. recombín, 3 sg. şi pl. recombínă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

recombináre s. f. combinare
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: re rec reco recom recomb

Cuvinte se termină cu literele: re are nare inare binare