RECOMPÉNSĂ, recompense, s.f. 1. Răsplată; gratificaţie. ♦ (Rar) Compensaţie, despăgubire. 2. Sumă de bani ce se cuvine inventatorului sau inovatorului care cedează statului invenţia sau inovaţia sa. – Din fr. récompense.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RECOMPENSÁ, recompensez, vb. I. Tranz. A da o recompensă; a răsplăti. – Din fr. récompenser.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RECOMPÉNS//Ă ĕ f. 1) Favoare care compensează. 2) Bun material sau spiritual acordat pentru a compensa un serviciu, un merit particular sau o acţiune realizată; răsplată. A primi o ~ bună. 3) Sumă de bani acordată unui inventator (care compensează invenţia acestuia). [G.-D. recompensei] /
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A RECOMPENS//Á ~éz tranz. (persoane sau acţiunile lor) A răsplăti printr-o recompensă. ~ munca cuiva. /
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
RECOMPÉNSĂ s.f. Răsplată, gratificaţie. ♦ Compensaţie, despăgubire. [< fr. récompense].
(Dicţionar de neologisme)
RECOMPENSÁ vb. I. tr. A da o recompensă; a răsplăti. [P.i. -sez. / < fr. recompenser].
(Dicţionar de neologisme)
RECOMPÉNSĂ s. f. 1. apreciere, răsplată a rezultatelor muncii, a unor merite sau realizări; gratificaţie. 2. (jur.) sumă de bani ce se cuvine unui inventator sau inovator care cedează statului invenţia sau inovaţia sa. (< fr. récompense)
(Marele dicţionar de neologisme)
RECOMPENSÁ vb. tr. a da o recompensă; a răsplăti. (< fr. récompenser)
(Marele dicţionar de neologisme)
recompénsă s. f., g.-d. art. recompénsei; pl. recompénse
(Dicţionar ortografic al limbii române)
recompensá vb., ind. prez. 1 sg. recompenséz, 3 sg. şi pl. recompenseáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
RECOMPÉNSĂ s. 1. răsplată, (înv. şi pop.) mulţumire, preţ, (pop.) mulţumită, (reg.) vâlceag, (înv.) plaşcă, răsplătire, simbrie. (A primit o bună ~.) 2. v. gratificaţie. 3. v. pedeapsă.
(Dicţionar de sinonime)
RECOMPENSÁ vb. 1. a răsplăti, (înv. şi pop.) a mulţumi, (înv. şi reg.) a cunoaşte, (înv.) a cununa. (I-a ~ împărăteşte.) 2. v. răscumpăra.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RECOMPENSÁ, recompensez, vb. I. Tranz. A da o recompensă; a răsplăti. – Din fr. récompenser.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A RECOMPENS//Á ~éz tranz. (persoane sau acţiunile lor) A răsplăti printr-o recompensă. ~ munca cuiva. /
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
RECOMPÉNSĂ s.f. Răsplată, gratificaţie. ♦ Compensaţie, despăgubire. [< fr. récompense].
(Dicţionar de neologisme)
RECOMPENSÁ vb. I. tr. A da o recompensă; a răsplăti. [P.i. -sez. / < fr. recompenser].
(Dicţionar de neologisme)
RECOMPÉNSĂ s. f. 1. apreciere, răsplată a rezultatelor muncii, a unor merite sau realizări; gratificaţie. 2. (jur.) sumă de bani ce se cuvine unui inventator sau inovator care cedează statului invenţia sau inovaţia sa. (< fr. récompense)
(Marele dicţionar de neologisme)
RECOMPENSÁ vb. tr. a da o recompensă; a răsplăti. (< fr. récompenser)
(Marele dicţionar de neologisme)
recompénsă s. f., g.-d. art. recompénsei; pl. recompénse
(Dicţionar ortografic al limbii române)
recompensá vb., ind. prez. 1 sg. recompenséz, 3 sg. şi pl. recompenseáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
RECOMPÉNSĂ s. 1. răsplată, (înv. şi pop.) mulţumire, preţ, (pop.) mulţumită, (reg.) vâlceag, (înv.) plaşcă, răsplătire, simbrie. (A primit o bună ~.) 2. v. gratificaţie. 3. v. pedeapsă.
(Dicţionar de sinonime)
RECOMPENSÁ vb. 1. a răsplăti, (înv. şi pop.) a mulţumi, (înv. şi reg.) a cunoaşte, (înv.) a cununa. (I-a ~ împărăteşte.) 2. v. răscumpăra.
(Dicţionar de sinonime)