recompunere dex - definiţie, sinonime, conjugare
RECOMPÚNE, recompun, vb. III. Tranz. A compune din nou, a reface; a reconstitui un lucru din elementele în care a fost descompus. – Re1- + compune (după fr. recomposer).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RECOMPÚNERE, recompuneri, s.f. Acţiunea de a recompune şi rezultatul ei. – V. recompune.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A RECOMPÚNE recompún tranz. A compune din nou; a aduce la starea sau la forma de altă dată; a reface; a reconstitui. /re- + a compune
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

RECOMPÚNE vb. III. tr. A compune la loc, din nou. [P.i. recompún. / < re- + compune, după fr. recomposer].
(Dicţionar de neologisme)

RECOMPÚNERE s.f. Acţiunea de a recompune şi rezultatul ei; recompoziţie. [< recompune].
(Dicţionar de neologisme)

RECOMPÚNE vb. tr. a compune din nou, a reface. (după fr. recomposer)
(Marele dicţionar de neologisme)

recompúne vb. compune
(Dicţionar ortografic al limbii române)

recompúnere s. f. compunere
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
RECOMPÚNE vb. v. reconstitui.
(Dicţionar de sinonime)

RECOMPÚNERE s. 1. v. reconstituire. 2. (FIZ.) (înv.) recompoziţie. (~ luminii.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: re rec reco recom recomp

Cuvinte se termină cu literele: re ere nere unere punere