recondiționat dex - definiţie, sinonime, conjugare
RECONDIŢIONÁ, recondiţionez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A readuce în stare de funcţionare (prin reparaţii, renovări etc.); p. ext. a reface, a repara pentru a putea fi utilizat. [Pr.: -ţi-o-] – Re1- + condiţiona. Cf. fr. r e c o n d i t i o n n e r.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RECONDIŢIONÁT, -Ă, recondiţionaţi, -te, adj. Care a fost readus în stare de funcţionare (prin reparaţii, renovări etc.); reparat, refăcut. [Pr.: -ţi-o-] – V. recondiţiona.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A RECONDIŢION//Á ~éz tranz. (maşini, aparate, utilaje etc.) A supune unei recon-diţionări; a face să funcţioneze normal. [Sil. -ţi-o-] /re- + a condiţiona
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

RECONDIŢIONÁ vb. I. tr. A readuce în stare bună, a repara, a renova. [Pron. -ţi-o-. / < fr. reconditionner].
(Dicţionar de neologisme)

RECONDIŢIONÁ vb. tr. a readuce (un utilaj, un vehicul etc.) în stare de funcţionare, a repara. (< fr. reconditionner)
(Marele dicţionar de neologisme)

recondiţioná vb. (sil. -ţi-o-), ind. prez. 1 sg. recondiţionéz, 3 sg. şi pl. recondiţioneáză; conj. prez. 3 sg. şi pl. recondiţionéze
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: re rec reco recon recond

Cuvinte se termină cu literele: at nat onat ionat tionat