reconfigurare

RECONFIGURÁ, pers. 3 reconfigurează, vb. I. Refl. (Rar) A lua o nouă formă. – Re¹- + configura.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RECONFIGURÁRE, reconfigurări, s.f. Acţiunea de a reconfigura. – V. reconfigura.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

reconfigurá vb., ind. prez. 3 sg. reconfigureáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

reconfiguráre s. f., g.-d. art. reconfigurării; pl. reconfigurări
(Dicţionar ortografic al limbii române)

Cuvinte care încep cu literele: re rec reco recon reconf

Cuvinte se termină cu literele: re are rare urare gurare