reconfirmare

RECONFIRMÁ, reconfirm, vb. I. Tranz. A confirma, a întări din nou. – Din fr. reconfirmer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RECONFIRMÁRE, reconfirmări, s.f. Acţiunea de a reconfirma şi rezultatul ei. – V. reconfirma.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A RECONFIRMÁ reconfírm tranz. A confirma din nou. /re- + a confirma
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

RECONFIRMÁ vb. I. tr. A confirma din nou. [P.i. reconfírm. / cf. fr. reconfirmer].
(Dicţionar de neologisme)

RECONFIRMÁRE s.f. Acţiunea de a reconfirma şi rezultatul ei. [< reconfirma].
(Dicţionar de neologisme)

RECONFIRMÁ vb. tr. a confirma din nou. (< fr. reconfirmer)
(Marele dicţionar de neologisme)

reconfirmá vb., ind. prez. 1sg. reconfírm, 3 sg. şi pl. reconfírmă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

reconfirmáre s. f. confirmare
(Dicţionar ortografic al limbii române)