reconfortare

RECONFORTÁ, reconfortez, vb. I. Tranz. şi refl. A (se) reface din punct de vedere fizic; a (se) întări, a (se) fortifica, a (se) întrema. ♦ Tranz. Fig. A reda cuiva energia, încrederea, curajul. – Din fr. réconforter.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RECONFORTÁRE, reconfortări, s.f. Acţiunea de a reconforta şi rezultatul ei. – V. reconforta.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A RECONFORT//Á ~éz tranz. A face să se reconforteze; a întrema. Ceaiul ~ează. /<fr. réconforter
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE RECONFORT//Á mă ~éz intranz A căpăta forţe noi (după o boală sau după o stare de oboseală, de depresiune etc.). /<fr. réconforter
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

RECONFORTÁ vb. I. tr., refl. A (se) întări, a (se) fortifica, a (se) reface fizic sau moral. ♦ tr. (Fig.) A îmbărbăta, a încuraja, a consola. [< fr. réconforter].
(Dicţionar de neologisme)

RECONFORTÁRE s.f. Acţiunea de a reconforta şi rezultatul ei; întremare, reconfort. ♦ (P. ext.) Odihnă, recreaţie. [< reconforta].
(Dicţionar de neologisme)

RECONFORTÁ vb. I. tr., refl. a (se) întări, a (se) fortifica. II. tr. (fig.) a îmbărbăta, a încuraja, a consola. (< fr. réconforter)
(Marele dicţionar de neologisme)

reconfortá vb., ind. prez. 1 sg. reconfortéz, 3 sg. şi pl. reconforteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

reconfortáre s. f., g.-d. art. reconfortării; pl. reconfortări
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
RECONFORTÁ vb. 1. v. întrema. 2. v. recrea.
(Dicţionar de sinonime)

RECONFORTÁRE s. 1. v. întremare. 2. v. recreare, recreaţie.
(Dicţionar de sinonime)