reconstruit

RECONSTRUÍ, reconstruiesc, vb. IV. Tranz. A construi din nou, a reclădi; a reface pe baze noi. ♦ (Lingv.) A reconstitui. – Din fr. reconstruire.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A RECONSTRU//Í ~iésc tranz. 1) A con-strui din nou. 2) (elemente de limbă) A supune unei operaţii de identificare a fazelor ante-rioare de evoluţie. ~ o formă lexicală nouă. /<fr. reconstruire
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

RECONSTRUÍ vb. IV. tr. A construi din nou; a reface pe baze noi. ♦ (Fig.) A reconstitui. [P.i. -iesc, conj. -iască. / cf. fr. reconstruire].
(Dicţionar de neologisme)

RECONSTRUÍ vb. tr. 1. a construi din nou, a reclădi. ♢ a reconstitui. 2. (lingv.) a stabili forma aproximativă a unui cuvânt neatestat dintr-o limbă pe baza legilor de corespondenţă fonetică; a reconstitui (2) o limbă. (< fr. reconstruire)
(Marele dicţionar de neologisme)

reconstruí vb. construi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
RECONSTRUÍ vb. 1. a reclădi, a reînălţa, a rezidi, (rar) a reedifica. (A ~ ceva din temelii.) 2. (LINGV.) a reconstitui, a reface. (A ~ o formă lexicală primitivă.)
(Dicţionar de sinonime)

RECONSTRUÍT adj. (LINGV.) reconstituit, refăcut. (Formă lexicală ~.)
(Dicţionar de sinonime)