RECOPIÁ, recopiez, vb. I. Tranz. A copia din nou un text, un act etc.; a scoate o nouă copie. [Pr.: -pi-a] – Din fr. recopier.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RECOPIÉRE, recopieri, s.f. Acţiunea de a recopia şi rezultatul ei. [Pr.: -pi-e-] – V. recopia.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RECOPIÁ vb. I. tr. A copia din nou, a face o copie nouă. [Pron. -pi-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / cf. fr. recopier].
(Dicţionar de neologisme)
RECOPIÉRE s.f. Acţiunea de a recopia şi rezultatul ei. [< recopia].
(Dicţionar de neologisme)
RECOPIÁ vb. tr. a copia din nou un text, un act etc. (< fr. recopier)
(Marele dicţionar de neologisme)
recopiá vb. copia
(Dicţionar ortografic al limbii române)
recopiére s. f. copiere
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RECOPIÉRE, recopieri, s.f. Acţiunea de a recopia şi rezultatul ei. [Pr.: -pi-e-] – V. recopia.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
RECOPIÉRE s.f. Acţiunea de a recopia şi rezultatul ei. [< recopia].
(Dicţionar de neologisme)
RECOPIÁ vb. tr. a copia din nou un text, un act etc. (< fr. recopier)
(Marele dicţionar de neologisme)
recopiá vb. copia
(Dicţionar ortografic al limbii române)
recopiére s. f. copiere
(Dicţionar ortografic al limbii române)