recopiere

RECOPIÁ, recopiez, vb. I. Tranz. A copia din nou un text, un act etc.; a scoate o nouă copie. [Pr.: -pi-a] – Din fr. recopier.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RECOPIÉRE, recopieri, s.f. Acţiunea de a recopia şi rezultatul ei. [Pr.: -pi-e-] – V. recopia.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RECOPIÁ vb. I. tr. A copia din nou, a face o copie nouă. [Pron. -pi-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / cf. fr. recopier].
(Dicţionar de neologisme)

RECOPIÉRE s.f. Acţiunea de a recopia şi rezultatul ei. [< recopia].
(Dicţionar de neologisme)

RECOPIÁ vb. tr. a copia din nou un text, un act etc. (< fr. recopier)
(Marele dicţionar de neologisme)

recopiá vb. copia
(Dicţionar ortografic al limbii române)

recopiére s. f. copiere
(Dicţionar ortografic al limbii române)