recriminare dex - definiţie, sinonime, conjugare
RECRIMINÁ, recriminez, vb. I. Tranz. (Livr.) A răspunde unor acuzaţii sau unor injurii prin alte acuzaţii sau injurii; a reproşa, a acuza. – Din fr. récriminer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RECRIMINÁRE, recriminări, s.f. (Livr.) Acţiunea de a recrimina şi rezultatul ei; acuzaţie, insultă, injurie. – V. recrimina.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A RECRIMIN//Á ~éz tranz. rar (fapte, acţiuni reprobabile) A respinge prin con-traacuzare. /<fr. récriminer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

RECRIMINÁ vb. I. tr. (Liv.) A răspunde unor acuzaţii sau unor injurii prin alte acuzaţii sau injurii; a reproşa; a acuza. [< fr. récriminer].
(Dicţionar de neologisme)

RECRIMINÁRE s.f. Acuzaţie, mustrare ca răspuns la altă acuzaţie, la altă mustrare. [După fr. récrimination].
(Dicţionar de neologisme)

RECRIMINÁ vb. tr. a răspunde unor acuzaţii sau injurii prin altele; a reproşa; a acuza. (< fr. récriminer)
(Marele dicţionar de neologisme)

recriminá vb. (sil. -cri-), ind. prez. 1 sg. recriminéz, 3 sg. şi pl. recrimineáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

recrimináre s. f. (sil. -cri-), g.-d. art. recriminării; pl. recriminări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
RECRIMINÁRE s. recriminaţie.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: re rec recr recri recrim

Cuvinte se termină cu literele: re are nare inare minare