recriminarăm
[Conjugare]
RECRIMINÁ, recriminez, vb. I. Tranz. (Livr.) A răspunde unor acuzaţii sau unor injurii prin alte acuzaţii sau injurii; a reproşa, a acuza. – Din fr. récriminer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A RECRIMIN//Á ~éz tranz. rar (fapte, acţiuni reprobabile) A respinge prin con-traacuzare. /<fr. récriminer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
RECRIMINÁ vb. I. tr. (Liv.) A răspunde unor acuzaţii sau unor injurii prin alte acuzaţii sau injurii; a reproşa; a acuza. [< fr. récriminer].
(Dicţionar de neologisme)
RECRIMINÁ vb. tr. a răspunde unor acuzaţii sau injurii prin altele; a reproşa; a acuza. (< fr. récriminer)
(Marele dicţionar de neologisme)
recriminá vb. (sil. -cri-), ind. prez. 1 sg. recriminéz, 3 sg. şi pl. recrimineáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A RECRIMIN//Á ~éz tranz. rar (fapte, acţiuni reprobabile) A respinge prin con-traacuzare. /<fr. récriminer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
RECRIMINÁ vb. tr. a răspunde unor acuzaţii sau injurii prin altele; a reproşa; a acuza. (< fr. récriminer)
(Marele dicţionar de neologisme)
recriminá vb. (sil. -cri-), ind. prez. 1 sg. recriminéz, 3 sg. şi pl. recrimineáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)