recromare

RECROMÁ, recromez, vb. I. Tranz. A supune o piele tăbăcită operaţiei de recromare. – Re¹- + croma.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RECROMÁRE, recromări, s.f. Operaţie de tăbăcire cu crom a pieilor, ulterioară unei alte tăbăciri şi destinată îmbunătăţirii unor caracteristici ale pieilor finite. – Re¹- + cromare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RECROMÁ vb. I. tr. A supune operaţiei de recromare. [< fr. rechromer].
(Dicţionar de neologisme)

RECROMÁRE s.f. Operaţie de tăbăcire cu crom a pieilor ulterioară unei alte tăbăciri. [< recroma].
(Dicţionar de neologisme)

RECROMÁ vb. tr. a supune operaţiei de recromare. (< fr. rechromer)
(Marele dicţionar de neologisme)

RECROMÁRE s. f. tăbăcire cu crom a pieilor deja tăbăcite. (< recroma)
(Marele dicţionar de neologisme)

recromá vb., ind. prez. 1 recroméz, 3 sg. şi pl. recromeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

recromáre s. f. (sil. -cro-) cromare
(Dicţionar ortografic al limbii române)