rectifica dex - definiţie, sinonime, conjugare
RECTIFICÁ, rectífic, vb. I. Tranz. 1. A îndrepta, a corecta. 2. (Tehn.) A prelucra mecanic prin aşchiere o suprafaţă metalică cu ajutorul unor unelte abrazive. 3. (Chim.) A separa dintr-un amestec lichid componentele volatile cu puncte de fierbere diferite. – Din fr. rectifier, lat. rectificare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A RECTIFICÁ rectífic tranz. 1) (texte, enunţuri, calcule etc.) A transforma din greşit în corect; a corecta. 2) A aduce în conformitate cu destinaţia; a face să corespundă uzului. ~ traseul unei rute. 3) chim. (ames-tecuri lichide) A supune unei operaţii de separare a componenţilor volatili prin distilare. 4) tehn. (suprafeţe metalice) A prelucra prin aşchiere cu ajutorul unui abraziv. /<fr. rectifier, lat. rectificare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

RECTIFICÁ vb. I. tr. 1. A îndrepta, a corecta. 2. A netezi suprafaţa unei piese metalice cu o piatră abrazivă. 3. A purifica (un lichid) prin distilare; a rafina. [P.i. rectífic, 3,6 -că. / cf. fr. rectifier, < lat. rectus – drept, facere – a face].
(Dicţionar de neologisme)

RECTIFICÁ vb. tr. 1. a îndrepta, a corecta. 2. a netezi suprafaţa unei piese metalice cu o piatră abrazivă. 3. a purifica (un lichid) prin distilare; a rafina. 4. (mat.) a determina lungimea unui arc de curbă. (< fr. rectifier, lat. rectificare)
(Marele dicţionar de neologisme)

rectificá vb., ind. prez. 1 sg. rectífic, 3 sg. şi pl. rectífică
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
RECTIFICÁ vb. 1. v. corecta. 2. a corecta, a corija, a îmbunătăţi, a îndrepta, a retuşa, (fig.) a repara. (Şi-a ~ dicţiunea.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: re rec rect recti rectif

Cuvinte se termină cu literele: ca ica fica ifica tifica