rectificator dex - definiţie, sinonime, conjugare

rectificator

RECTIFICATÓR, -OÁRE, rectificatori, -oare, adj., subst. 1. Adj. Care rectifică; care aduce o rectificare. 2. S.m. şi f. Muncitor calificat care lucrează la maşina de rectificat. 3. S.n. Dispozitiv care separă vaporii de apă antrenaţi de vaporii de amoniac, folosit în instalaţiile frigorifice cu absorbţie. – Din fr. rectificateur.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RECTIFICAT//ÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care rectifică. 2) Care conţine o rectificare. /a rectifica + suf. ~tor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

RECTIFICAT//ÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) m. şi f. Muncitor specializat în operaţii de rectificare. /a rectifica + suf. ~tor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

RECTIFICATÓR, -OÁRE adj. Care rectifică; rectificativ. // s.m. şi f. Muncitor calificat care lucrează la rectificări. [Cf. fr. rectificateur].
(Dicţionar de neologisme)

RECTIFICATÓR, -OÁRE I. adj. care rectifică. II. s. m. f. muncitor calificat care efectuează rectificări. III. s. n. dispozitiv care separă vaporii de apă antrenaţi vaporii de amoniac, în instalaţiile frigorifice. (< fr. rectificateur)
(Marele dicţionar de neologisme)

rectificatór adj. m., (persoană) s. m., pl. rectificatóri; f. sg. şi pl. rectificatoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

rectificatór (dispozitiv) s. n., pl. rectificatoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: re rec rect recti rectif

Cuvinte se termină cu literele: or tor ator cator icator