rectiliniu
[Sinonime]
RECTILÍNIU, -IE, rectilinii, adj. (Mat.; despre o mişcare) Care este în linie dreaptă. ♢ (Despre figuri geometrice) Care este mărginit de linii drepte. Unghi rectiliniu = unghi egal cu nouăzeci de grade. – Din fr. rectiligne.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RECTILÍNI//U ~e (~i) 1) (despre mişcări) Care se desfăşoară în linie dreaptă; în formă de linie dreaptă. 2) (despre figuri geometrice) Care este alcătuit din linii drepte. /<fr. rectiligne
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
RECTILÍNIU, -IE adj. În linie dreaptă. ♦ (Despre figuri geometrice) Mărginit de linii drepte. [Pron. -niu, var. rectilin, -ă adj. / cf. fr. rectiligne].
(Dicţionar de neologisme)
RECTILÍNIU, -IE adj. 1. (despre mişcări) care se desfăşoară în linie dreaptă; drept. 2. (despre figuri geometrice) mărginit de linii drepte. (< fr. rectiligne)
(Marele dicţionar de neologisme)
rectilíniu adj. m. [-niu pron. -niu], f. rectilínie (sil. -ni-e); pl. m. şi f. rectilínii
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
RECTILÍNIU adj. v. drept.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Rectiliniu ≠ curbliniu
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RECTILÍNI//U ~e (~i) 1) (despre mişcări) Care se desfăşoară în linie dreaptă; în formă de linie dreaptă. 2) (despre figuri geometrice) Care este alcătuit din linii drepte. /<fr. rectiligne
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
RECTILÍNIU, -IE adj. 1. (despre mişcări) care se desfăşoară în linie dreaptă; drept. 2. (despre figuri geometrice) mărginit de linii drepte. (< fr. rectiligne)
(Marele dicţionar de neologisme)
rectilíniu adj. m. [-niu pron. -niu], f. rectilínie (sil. -ni-e); pl. m. şi f. rectilínii
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
RECTILÍNIU adj. v. drept.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Rectiliniu ≠ curbliniu
(Dicţionar de antonime)