rector dex - definiţie, sinonime, conjugare

rector

RÉCTOR, rectori, s.m. Persoană care conduce (din punct de vedere ştiinţific şi administrativ) o instituţie de învăţământ superior; grad deţinut de această persoană. ♦ (În unele ţări din Apus) Persoană care conduce o şcoală medie; grad deţinut de această persoană. – Din lat. rector, germ. Rektor, fr. recteur.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RÉCTOR ~i m. Conducător al unei instituţii de învăţământ superior. /<lat. rector, germ. Rektor, fr. recteur
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

RÉCTOR s.m. Conducător al unei universităţi sau al unui institut politehnic. ♦ (În unele ţări din Apus) Conducător al unei şcoli medii; grad deţinut de acesta. // adj. Conducător, diriguitor. ♢ (Liv.) Spirit rector = conducător spiritual. [< lat. rector, germ. Rektor, fr. recteur].
(Dicţionar de neologisme)

RECTOR I. s. m. 1. conducător al unei instituţii de învăţământ superior; ♢ (în unele ţări din Apus) conducător al unei şcoli medii. 2. superior al unui colegiu al iezuiţilor. II. adj. conducător, diriguitor. (< fr. recteur, germ. Rektor)
(Marele dicţionar de neologisme)

réctor s. m., pl. réctori
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: re rec rect recto

Cuvinte se termină cu literele: or tor ctor ector