rectrice
RECTRÍCE, rectrice, s.f. (Ornit.) Fiecare dintre penele mari, late şi puternice, din coada păsărilor, care dirijează zborul acestora. – Din fr. rectrice, lat. rectrix, -icis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RECTRÍCE f. Fiecare dintre penele mari din coada păsărilor, care dirijează zborul. /<fr. rectrice, lat. rectrix, ~icis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
RECTRÍCE s.f. Fiecare dintre penele din coada păsărilor care servesc la dirijarea zborului. [< fr. (pennes) rectrices, cf. lat. rectrix].
(Dicţionar de neologisme)
RECTRÍCE s. f. fiecare dintre penele mari ale cozii păsărilor. (< fr. rectrice, lat. rectrix)
(Marele dicţionar de neologisme)
rectríce s. f., g.-d. art. rectrícei; pl. rectríce
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RECTRÍCE f. Fiecare dintre penele mari din coada păsărilor, care dirijează zborul. /<fr. rectrice, lat. rectrix, ~icis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
RECTRÍCE s. f. fiecare dintre penele mari ale cozii păsărilor. (< fr. rectrice, lat. rectrix)
(Marele dicţionar de neologisme)
rectríce s. f., g.-d. art. rectrícei; pl. rectríce
(Dicţionar ortografic al limbii române)