recucerit

RECUCERÍ, recuceresc, vb. IV. Tranz. A cuceri din nou, a lua înapoi; a relua. – Re¹- + cuceri (după fr. reconquérir).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RECUCERÍT, -Ă, recuceriţi, -te, adj. Cucerit din nou. – V. recuceri.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A RECUCER//Í ~ésc tranz. A cuceri din nou; a lua înapoi. ~ cetatea. /re- + a cuceri
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

RECUCERÍ vb. IV. tr. A cuceri din nou. [P.i. -resc. / < re- + cuceri, după fr. reconquérir].
(Dicţionar de neologisme)

RECUCERÍ vb. tr. a cuceri din nou, a relua. (după fr. reconquérir)
(Marele dicţionar de neologisme)

recucerí vb. cuceri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
RECUCERÍ vb. a recâştiga, a relua, a reocupa, (înv.) a recuprinde. (A ~ teritoriul pierdut.)
(Dicţionar de sinonime)

RECUCERÍ vb. v. dezmetici, reculege, regăsi, reveni, trezi.
(Dicţionar de sinonime)