recul dex - definiţie, sinonime, conjugare

recul

rec recul
REC, recuri, s.n. Drug, bară fixă (pe care se fac exerciţii de gimnastică). – Din germ. Reck.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RECÚL, reculuri, s.n. Mişcare îndărăt a unui corp solid, produsă pe baza unei forţe de reacţie, de mişcarea unui alt corp considerat că are sensul de deplasare înainte şi care, de obicei, are masă mult mai mică decât primul corp. ♦ Distanţa parcursă de un corp solid în timpul mişcării sale înapoi, provocată prin reacţie. – Din fr. recul.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

REC ~uri n. Bară fixă pe care se fac exerciţii de gimnastică. /<germ. Reck
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

RECÚL ~uri n. 1) Mişcare înapoi a unui corp, ca reacţie la mişcarea înainte a altui corp, aflat în legătură cu primul. ~ul armei. 2) Distanţă parcursă de un corp în timpul mişcării înapoi, produsă prin reacţie (ca efect contrar). /<fr. recul
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

REC s.n. Bară fixă (pe care se fac exerciţii de gimnastică). [Pl. -curi. / < germ. Reck].
(Dicţionar de neologisme)

RECÚL s.n. Mişcare înapoi a unui corp, ca reacţie faţă de o forţă exercitată asupra lui de un alt corp, care are o mişcare într-un anumit sens considerat ca sens înainte. ♦ (P. ext) Mişcare îndărăt; retragere. ♦ Distanţă parcursă de un corp în timpul mişcării sale înapoi, provocată prin reacţie. [Pl. -uri. / < fr. recul].
(Dicţionar de neologisme)

REC s. n. bară fixă (pe care se fac exerciţii de gimnastică). (< germ. Reck)
(Marele dicţionar de neologisme)

RECÚL s. n. 1. mişcare către înapoi a unui corp ca reacţie faţă de o forţă exercitată asupra lui de un alt corp, care are o mişcare într-un anumit sens, considerat ca sens înainte. 2. mişcare îndărăt, retragere. 3. (geol.) retragere a unui abrupt, a unui versant, a falezei, a frunţii unui gheţar datorită eroziunii, încălzirii climei etc. 4. (fig.) mişcare în sens contrar progresului; regres. (< fr. recul)
(Marele dicţionar de neologisme)

rec s. n., pl. récuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

recúl s. n., pl. recúluri
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: re rec recu

Cuvinte se termină cu literele: ul cul ecul