reculare dex - definiţie, sinonime, conjugare
RECULÁ, reculez, vb. I. Intranz. A se retrage, a se smuci înapoi, a face un recul. – Din fr. reculer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RECULÁRE, reculări, s.f. Faptul de a recula. – V. recula.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A RECUL//Á pers. 3 ~eáză intranz. tehn. (despre corpuri solide, mecanisme etc.) A face recul; a se smuci înapoi. Arma a reculat. /<fr. reculer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

RECULÁ vb. I. intr. A face un recul; a se smuci înapoi. [< fr. reculer].
(Dicţionar de neologisme)

RECULÁRE s.f. Faptul de a recula. [< recula].
(Dicţionar de neologisme)

RECULÁ vb. intr. a face un recul. (< fr. reculer)
(Marele dicţionar de neologisme)

reculá vb., ind. prez. 3 sg. reculeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

reculáre s. f., g.-d. art. reculării; pl. reculări
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: re rec recu recul recula

Cuvinte se termină cu literele: re are lare ulare culare