RECULÉGE, reculég, vb. III. Refl. A-şi veni în fire, a-şi recâştiga calmul; liniştea (după o spaimă, o emoţie etc.); a se regăsi. ♦ A se concentra, a medita profund, a se adânci într-o meditaţie. – Re1- + culege (după fr. recueillir).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RECULÉGERE, reculegeri, s.f. Acţiunea de a se reculege şi rezultatul ei. ♢ Moment (sau minut) de reculegere = moment în care se păstrează tăcere în semn de omagiu pentru o persoană care a murit. – V. reculege.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A SE RECULÉGE mă reculég intranz. 1) A-şi veni în fire (după o emoţie puternică); a-şi recăpăta echilibrul sufletesc; a se regăsi. 2) A se adânci în meditaţie; a-şi aduna gându-rile; a medita profund. /re- + a culege
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
RECULÉGER//E ~i f. v. A SE RECULEGE. ♢ Moment de ~ moment de tăcere în amin-tirea unei persoane decedate. /v. a se reculege
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
reculége (reculég, reculés), vb. refl. – A medita, a se adînci în meditaţie. Fr. recueillir, adaptat la conjug. lui culege.
(Dicţionarul etimologic român)
RECULÉGE vb. III. 1. tr. A culege din nou. 2. refl. A-şi veni în fire, a-şi recăpăta calmul, liniştea; a se regăsi. ♦ A medita profund, a se cufunda în meditaţie. [P.i. reculég. / < re- + culege, după fr. recueillir, cf. lat. recolligere].
(Dicţionar de neologisme)
RECULÉGERE s.f. Acţiunea de a (se) reculege şi rezultatul ei. ♦ Moment de reculegere = moment de tăcere şi de meditaţie în memoria unui dispărut. [< reculege].
(Dicţionar de neologisme)
RECULÉGE vb. 1. refl. a-şi veni în fire, a-şi recăpăta calmul, liniştea. 2. a medita profund, a se cufunda în meditaţie. (după fr. recueillier)
(Marele dicţionar de neologisme)
RECULÉGERE s. f. acţiunea de a (se) reculege. o moment de ~ = moment de tăcere şi de meditaţie în memoria unui dispărut. (< reculege)
(Marele dicţionar de neologisme)
reculége vb. culege
(Dicţionar ortografic al limbii române)
reculégere s. f. culegere
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
RECULÉGE vb. v. reveni.
(Dicţionar de sinonime)
RECULÉGERE s. v. revenire.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RECULÉGERE, reculegeri, s.f. Acţiunea de a se reculege şi rezultatul ei. ♢ Moment (sau minut) de reculegere = moment în care se păstrează tăcere în semn de omagiu pentru o persoană care a murit. – V. reculege.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
RECULÉGER//E ~i f. v. A SE RECULEGE. ♢ Moment de ~ moment de tăcere în amin-tirea unei persoane decedate. /v. a se reculege
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
reculége (reculég, reculés), vb. refl. – A medita, a se adînci în meditaţie. Fr. recueillir, adaptat la conjug. lui culege.
(Dicţionarul etimologic român)
RECULÉGE vb. III. 1. tr. A culege din nou. 2. refl. A-şi veni în fire, a-şi recăpăta calmul, liniştea; a se regăsi. ♦ A medita profund, a se cufunda în meditaţie. [P.i. reculég. / < re- + culege, după fr. recueillir, cf. lat. recolligere].
(Dicţionar de neologisme)
RECULÉGERE s.f. Acţiunea de a (se) reculege şi rezultatul ei. ♦ Moment de reculegere = moment de tăcere şi de meditaţie în memoria unui dispărut. [< reculege].
(Dicţionar de neologisme)
RECULÉGE vb. 1. refl. a-şi veni în fire, a-şi recăpăta calmul, liniştea. 2. a medita profund, a se cufunda în meditaţie. (după fr. recueillier)
(Marele dicţionar de neologisme)
RECULÉGERE s. f. acţiunea de a (se) reculege. o moment de ~ = moment de tăcere şi de meditaţie în memoria unui dispărut. (< reculege)
(Marele dicţionar de neologisme)
reculége vb. culege
(Dicţionar ortografic al limbii române)
reculégere s. f. culegere
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
RECULÉGE vb. v. reveni.
(Dicţionar de sinonime)
RECULÉGERE s. v. revenire.
(Dicţionar de sinonime)