recules dex - definiţie, sinonime, conjugare
RECULÉGE, reculég, vb. III. Refl. A-şi veni în fire, a-şi recâştiga calmul; liniştea (după o spaimă, o emoţie etc.); a se regăsi. ♦ A se concentra, a medita profund, a se adânci într-o meditaţie. – Re1- + culege (după fr. recueillir).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A SE RECULÉGE mă reculég intranz. 1) A-şi veni în fire (după o emoţie puternică); a-şi recăpăta echilibrul sufletesc; a se regăsi. 2) A se adânci în meditaţie; a-şi aduna gându-rile; a medita profund. /re- + a culege
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

reculége (reculég, reculés), vb. refl. – A medita, a se adînci în meditaţie. Fr. recueillir, adaptat la conjug. lui culege.
(Dicţionarul etimologic român)

RECULÉGE vb. III. 1. tr. A culege din nou. 2. refl. A-şi veni în fire, a-şi recăpăta calmul, liniştea; a se regăsi. ♦ A medita profund, a se cufunda în meditaţie. [P.i. reculég. / < re- + culege, după fr. recueillir, cf. lat. recolligere].
(Dicţionar de neologisme)

RECULÉGE vb. 1. refl. a-şi veni în fire, a-şi recăpăta calmul, liniştea. 2. a medita profund, a se cufunda în meditaţie. (după fr. recueillier)
(Marele dicţionar de neologisme)

reculége vb. culege
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
RECULÉGE vb. v. reveni.
(Dicţionar de sinonime)

RECULÉS adj. v. dezmeticit.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: re rec recu recul recule

Cuvinte se termină cu literele: es les ules cules ecules