recuperator

RECUPERATÓR, recuperatoare, s.n. 1. Parte dintr-un sistem tehnic care serveşte la recuperarea totală sau parţială a energiei răspândite într-o instalaţie, a resturilor sau a deşeurilor de materiale. 2. Preîncălzitor de aer pentru cuptoare industriale. – Din fr. récupérateur.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RECUPERAT//ÓR ~oáre n. Aparat pen-tru recuperarea deşeurilor sau a energiei supuse pierderii. /<fr. récupérateur
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

RECUPERATÓR s.m. (La romani) Judecător angajat în probleme de despăgubire, de restituire etc. [< lat. recuperator].
(Dicţionar de neologisme)

RECUPERATÓR, -OÁRE adj. Care recuperează. // s.n. 1. Sistem tehnic cu care se recuperează deşeurile de materiale sau energia care se pierdea în mod obişnuit. 2. Preîncălzitor de aer pentru cuptoare industriale. [Cf. fr. récupérateur].
(Dicţionar de neologisme)

RECUPERATÓR¹ s. m. (la romani) judecător angajat în probleme de despăgubire, de restituire etc. (< lat. recuperator)
(Marele dicţionar de neologisme)

RECUPERATÓR², -OÁRE I. adj. care recuperează: recuperatoriu. II. s. n. 1. sistem tehnic cu care se recuperează deşeurile de materiale sau energia care se pierde în mod obişnuit. 2. subansamblu al unei guri de foc de artilerie care readuce părţile reculante în poziţia iniţială. 3. preîncălzitor de aer pentru cuptoare industriale. (< fr. récupérateur)
(Marele dicţionar de neologisme)

recuperatór (ist.) s. m., pl. recuperatóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

recuperatór (tehn.) s. n., pl. recuperatoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)