recurgere dex - definiţie, sinonime, conjugare
RECÚRGE, recúrg, vb. III. Intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. „la”) A apela la cineva sau la ceva, a se servi, a se folosi de...; a cere (sau a se adresa cuiva pentru) ajutor. – Re1- + curge (după fr. recourir).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RECÚRGERE s.f. Acţiunea de a recurge şi rezultatul ei. – V. recurge.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A RECÚRGE recúrg intranz. 1) A se adresa pentru susţinere; a face apel pentru a cere ajutor; a apela. 2) A se servi în anumite circumstanţe; a se folosi pentru a obţine ceva; a apela. ~ la forţă. /re- + a curge
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

RECÚRGE vb. III. intr. A apela (la cineva sau la ceva); a se servi, a face uz de... [P.i. recúrg. / după fr. recourir].
(Dicţionar de neologisme)

RECÚRGERE s.f. Acţiunea de a recurge şi rezultatul ei; recurs (2). [< recurge].
(Dicţionar de neologisme)

RECÚRGE vb. intr. a apela la cineva sau la ceva; a face uz de... (după fr. recourir)
(Marele dicţionar de neologisme)

recúrge vb. curge
(Dicţionar ortografic al limbii române)

recúrgere s. f., g.-d. art. recúrgerii
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
RECÚRGE vb. 1. v. folosi. 2. a apela, a cere, a solicita, (Transilv.) a suruclui. (~ la ajutorul lui.)
(Dicţionar de sinonime)

RECÚRGERE s. apelare, recurs, solicitare. (~ la ajutorul lui.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: re rec recu recur recurg

Cuvinte se termină cu literele: re ere gere rgere urgere