recurs dex - definiţie, sinonime, conjugare
RECÚRGE, recúrg, vb. III. Intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. „la”) A apela la cineva sau la ceva, a se servi, a se folosi de...; a cere (sau a se adresa cuiva pentru) ajutor. – Re1- + curge (după fr. recourir).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RECÚRS, recursuri, s.n. 1. (Jur.) Cale de atac prin care se cere unei instanţe superioare să verifice legalitatea şi temeinicia unei hotărâri judecătoreşti nedefinitive, în vederea anulării sau modificării ei. 2.(Rar) Referire, recurgere. – Din lat. recursus, germ. Rekurs, fr. recours.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A RECÚRGE recúrg intranz. 1) A se adresa pentru susţinere; a face apel pentru a cere ajutor; a apela. 2) A se servi în anumite circumstanţe; a se folosi pentru a obţine ceva; a apela. ~ la forţă. /re- + a curge
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

RECÚRS ~uri n. Cerere adresată unei instanţe judecătoreşti superioare pentru a verifica justeţea unei decizii luate de o instanţă judecătorească inferioară. /<lat. recursus, germ. Rekurs, fr. recours
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

RECÚRGE vb. III. intr. A apela (la cineva sau la ceva); a se servi, a face uz de... [P.i. recúrg. / după fr. recourir].
(Dicţionar de neologisme)

RECÚRS s.n. 1. (Jur.) Cale de atac prin care se cere unei instanţe superioare casarea hotărârii unei instanţe inferioare. 2. Recurgere. ♢ A avea recurs la = a avea acces la..., a recurge la... [< lat. recursus, germ. Rekurs, fr. recours].
(Dicţionar de neologisme)

RECÚRGE vb. intr. a apela la cineva sau la ceva; a face uz de... (după fr. recourir)
(Marele dicţionar de neologisme)

RECÚRS s. n. 1. (jur.) cale de atac prin care se cere unei instanţe superioare casarea hotărârii unei instanţe inferioare. 2. recurgere (la ajutor, la asistenţă). o a avea ~ la = a avea acces la... ♢ sprijin, ajutor; refugiu. (< lat. recursus, germ. Rekurs, fr. recours)
(Marele dicţionar de neologisme)

recúrge vb. curge
(Dicţionar ortografic al limbii române)

recúrs s. n., pl. recúrsuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
RECÚRGE vb. 1. v. folosi. 2. a apela, a cere, a solicita, (Transilv.) a suruclui. (~ la ajutorul lui.)
(Dicţionar de sinonime)

RECÚRS s. v. recurgere.
(Dicţionar de sinonime)

RECÚRS s. v. ajutor, asistenţă, ocrotire, protecţie, sprijin.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: re rec recu recur

Cuvinte se termină cu literele: rs urs curs ecurs