recursiv
RECURSÍV, -Ă, recursivi, -e, adj. (Livr.) Care poate fi repetat în mod nelimitat. – Din engl. recursive.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RECURSÍV ~ă (~i, ~e) livr. Care poate fi repetat în mod nelimitat. /< engl. recursive
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
RECURSÍV, -Ă adj. (Liv.) Care poate fi repetat în mod nelimitat. ♦ (Mat.) Funcţie recursivă = funcţie de mai multe variabile, având ca domeniu de definiţie şi ca domeniu al valorilor numerele naturale. [< fr. récursif].
(Dicţionar de neologisme)
RECURSÍV, -Ă adj. 1. (lingv.) care poate fi repetat în mod nelimitat. 2. (mat., log.) repetitiv pe calea unui automatism. o funcţie ~ă = funcţie de mai multe variabile cu domeniul de definiţie cuprins în mulţimea numerelor naturale. 3. (inform.; despre un program) care se pune în mişcare în mod repetitiv şi automatic. (< fr. récursif, engl. recursive)
(Marele dicţionar de neologisme)
recursív adj. m. cursiv
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RECURSÍV ~ă (~i, ~e) livr. Care poate fi repetat în mod nelimitat. /< engl. recursive
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
RECURSÍV, -Ă adj. 1. (lingv.) care poate fi repetat în mod nelimitat. 2. (mat., log.) repetitiv pe calea unui automatism. o funcţie ~ă = funcţie de mai multe variabile cu domeniul de definiţie cuprins în mulţimea numerelor naturale. 3. (inform.; despre un program) care se pune în mişcare în mod repetitiv şi automatic. (< fr. récursif, engl. recursive)
(Marele dicţionar de neologisme)
recursív adj. m. cursiv
(Dicţionar ortografic al limbii române)