redempțiune

REDEMPŢIÚNE, redempţiuni, s.f. (Rar) Mântuire, izbăvire. [Pr.: -ţi-u-] – Din fr. rédemption, lat. redemptio, -onis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

REDEMPŢIÚNE s.f. (Liv.) Izbăvire, mântuire; (spec.) mântuirea religioasă creştină. [< fr. rédemption, cf. lat. bis. redemptio – răscumpărare].
(Dicţionar de neologisme)

REDEMPŢIÚNE s. f. 1. mântuirea religioasă creştină (prin Isus Cristos). 2. mântuire; izbăvire. (< fr. rédemption, lat. redemptio)
(Marele dicţionar de neologisme)

redempţiúne s. f. (sil. -demp-ţi-u-), g.-d. art. redempţiúnii; pl. redempţiúni
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
REDEMPŢIÚNE s. v. izbăvire, mântuire, salvare.
(Dicţionar de sinonime)