redeşteptare
REDEŞTEPTÁRE, redeşteptări, s.f. Acţiunea de a (se) redeştepta şi rezultatul ei. – V. redeştepta.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
REDEŞTEPTÁRE s.f. Acţiunea de a redeştepta şi rezultatul ei; trezire din nou, reînviere. [< redeştepta].
(Dicţionar de neologisme)
redeşteptáre s. f. deşteptare
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
REDEŞTEPTÁRE s.f. Acţiunea de a redeştepta şi rezultatul ei; trezire din nou, reînviere. [< redeştepta].
(Dicţionar de neologisme)
(Dicţionar ortografic al limbii române)