redeșteptare

REDEŞTEPTÁ, redeştept, vb. I. 1. Tranz. şi refl. A (se) destepta, a (se) trezi din nou, a face să-şi revină sau a-şi reveni în fire, a readuce sau a reveni la viaţă. ♦ Fig. A izbucni sau a face să izbucnească din nou, a (se) stârni din nou. 2. Tranz. A aminti, a evoca. – Re¹- + deştepta.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

REDEŞTEPTÁRE, redeşteptări, s.f. Acţiunea de a (se) redeştepta şi rezultatul ei. – V. redeştepta.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A REDEŞTEPTÁ redeştépt tranz. 1) A deştepta din nou. ♢ ~ în memorie a readuce în minte întâmplări din trecut; a aminti; a evoca. 2) A face să se redeştepte. /re- + a deştepta
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE REDEŞTEPTÁ mă redeştépt intranz. A se deştepta din nou. /re- + a se deştepta
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

REDEŞTEPTÁ vb. I. 1. tr., refl. A (se) deştepta din nou, a readuce sau a-şi reveni în fire. ♦ (Fig.) A izbucni, a (se) trezi din nou. 2. tr. A aminti, a evoca. [P.i. redeştépt. / după fr. réveiller].
(Dicţionar de neologisme)

REDEŞTEPTÁRE s.f. Acţiunea de a redeştepta şi rezultatul ei; trezire din nou, reînviere. [< redeştepta].
(Dicţionar de neologisme)

REDEŞTEPTÁ vb. I. tr., refl. a (se) deştepta din nou, a readuce (în simţiri), a-şi reveni în fire. ♢ (fig.) a (se) stârni din nou, a reizbucni. II. tr. a reaminti, a evoca. (după fr. réveiller)
(Marele dicţionar de neologisme)

redeşteptá vb., ind. prez. 1 sg. redeştépt, 3 sg. şi pl. redeşteáptă; conj. prez. 3 sg. şi pl. redeştépte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

redeşteptáre s. f. deşteptare
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
REDEŞTEPTÁ vb. 1. v. evoca. 2. v. aminti.
(Dicţionar de sinonime)