redhibitoriu

REDHIBITÓRIU, -IE, redhibitorii, adj. (Jur.) Care face să se anuleze o vânzare. – Din lat. redhibitorius, fr. rédhibitoire.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

REDHIBITÓRIU, -IE adj. v. redibitoriu.
(Dicţionar de neologisme)

REDHIBITÓRIU, -IE adj. care face să se anuleze o vânzare. (< lat. redhibitorius, fr. rédhibitoire)
(Marele dicţionar de neologisme)

redhibitóriu adj. m. [-ria pron. -riu], f. redhibitórie (sil. -ri-e); pl. m. şi f. redhibitórii
(Dicţionar ortografic al limbii române)