rediscutare

REDISCUTÁ, rediscút, vb. I. Tranz. A repune (ceva) în discuţie. – Din fr. rediscuter.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

REDISCUTÁRE, rediscutări, s.f. Acţiunea de a rediscuta şi rezultatul ei. – V. rediscuta.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A REDISCUTÁ rediscút tranz. A discuta din nou. /re- + a discuta
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

REDISCUTÁ vb. I. tr. A relua o discuţie. [P.i. rediscút. / cf. fr. rediscuter].
(Dicţionar de neologisme)

REDISCUTÁRE s.f. Acţiunea de a rediscuta şi rezultatul ei. [< rediscuta].
(Dicţionar de neologisme)

REDISCUTÁ vb. tr. a relua o discuţie. (< fr. rediscuter)
(Marele dicţionar de neologisme)

rediscutá vb., ind. prez. 1 sg. rediscút, 3 sg. şi pl. rediscútă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

rediscutáre s. f., g.-d. art. rediscutării; pl. rediscutări
(Dicţionar ortografic al limbii române)