rédiu (-ii), s.n. – Pădurice, crîng. – Var. răd(iu), redie, rediş, rădiac. Sl. rĕdy „în întuneric” (Tiktin), cf. desiş, sp. fosca. Der. din mag. rét, cf. rît (Scriban) pare mai puín sigură.(Dicţionarul etimologic român)
Sinonime:RÉDIU s. v. dumbravă.(Dicţionar de sinonime)