reducător

REDUCĂTÓR, reducători, s.m. Substanţă care, într-o reacţie de oxido-reducere, pierde electroni, oxidându-se. – Reduce + suf. -ător.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

REDUCĂTÓR ~i m. chim. Substanţă care într-o reacţie cedează unul sau mai mulţi electroni, oxidându-se. / a reduce + suf. ~ător
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

REDUCĂTÓR s.n. Reductor (2). [< reduc(e) + -(ă)tor].
(Dicţionar de neologisme)

reducătór s. m., pl. reducătóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
REDUCĂTÓR s. (CHIM.) reductor.
(Dicţionar de sinonime)