reducțiune
REDUCŢIÚNE s.f. v. reducţie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
REDUCŢIÚNE s.f. 1. V. reducţie. 2. (Jur.) Restrângere prin hotărâre judecătorească, după moartea unei persoane, a libertăţilor (donaţii, legate) făcute de ea cu încălcarea drepturilor moştenitorilor rezervatari. [Cf. fr. réduction].
(Dicţionar de neologisme)
REDUCŢIÚNE s. f. (jur.) restrângere prin hotărâre judecătorească, după moartea unei persoane, a liberalităţilor (donaţii, legate) făcute de ea prin încălcarea drepturilor unor moştenitori. (< fr. réduction)
(Marele dicţionar de neologisme)
reducţiúne (jur.) s. f. (sil. -ţi-u-), g.-d. art. reducţiúnii
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
REDUCŢIÚNE s.f. 1. V. reducţie. 2. (Jur.) Restrângere prin hotărâre judecătorească, după moartea unei persoane, a libertăţilor (donaţii, legate) făcute de ea cu încălcarea drepturilor moştenitorilor rezervatari. [Cf. fr. réduction].
(Dicţionar de neologisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
reducţiúne (jur.) s. f. (sil. -ţi-u-), g.-d. art. reducţiúnii
(Dicţionar ortografic al limbii române)