reducere dex - definiţie, sinonime, conjugare
REDÚCE, redúc, vb. III. Tranz. 1. A micşora, a scădea, a diminua (ca proporţii, cantitate, intensitate). ♦ Spec. A micşora dimensiunile unei hărţi, ale unei piese etc., păstrând aceleaşi proporţii între elementele componente; a reproduce la dimensiuni mai mici. ♦ (Mat.; în expr.) A reduce o fracţie = a suprima factorii comuni de la numitorul şi de la numărătorul unei fracţii. 2. A restrânge, a limita, a mărgini. ♢ Expr. A reduce pe cineva la tăcere = a face pe cineva să nu mai spună nimic. ♦ A aduce pe cineva într-o stare de inferioritate, într-o situaţie mai proastă (în raport cu cea pe care a avut-o). 3. A scoate oxigenul dintr-o combinaţie cu ajutorul unui agent chimic. 4. (Înv.) A cuceri, a subjuga, a cotropi. [Perf. s. redusei, part. redus] – Din lat. reducere, fr. réduire.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

REDÚCERE, reduceri, s.f. 1. Acţiunea de a reduce şi rezultalul ei. ♦ Micşorare, scădere, diminuare. 2. (Med.) Metodă ortopedică prin care oasele luxate sau fracturate sunt puse la loc; reducţie. 3. Operaţie logică care constă în probarea validităţii modurilor silogistice, pornind de la considerentul că numai modurile primei figuri silogistice sunt valide, urmând ca validitalea celorlalte moduri să fie probată. ♢ Reducere la absurd = demonstrare a adevărului unei teze prin arătarea faptului că teza contrară este falsă. – V. reduce.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A REDÚCE redúc tranz. 1) A face să se reducă; a împuţina; a scădea; a micşora; a diminua; a descreşte. ♢ ~ la tăcere a face să nu spună nimic. 2) mat. (fracţii sau expresii algebrice) A micşora printr-un divizor comun; a simplifica. 3) A elibera din serviciu în urma micşorării statelor de funcţiune. 4) chim. (oxi-genul) A elimina dintr-o combinaţie, dintr-o substanţă cu ajutorul unui agent chimic. /<lat. reducere, fr. réduire
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE REDÚCE se redúce intranz. 1) A deveni mai mic la număr, dimensiune sau intensitate; a se micşora; a se împuţina; a scădea; a descreşte; a se diminua. 2) A avea drept esenţă; a se rezuma. /<lat. reducere, fr. réduire
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

REDÚCER//E ~i f. 1) v. A REDUCE şi A SE REDUCE. 2) Operaţie chirurgicală care are drept scop de a pune la loc un os luxat sau un organ deplasat. 3) Operaţie logică prin care se verifică corectitudinea concluziei silogistice. ♢ ~ la absurd metodă de demonstrare a adevărului unei teze prin dovedirea că teza contrară este falsă. /v. a se reduce
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

redúce (redúc, ús), vb. – A diminua. Fr. réduire adaptat la conjug. lui a duce.
(Dicţionarul etimologic român)

REDÚCE vb. III. tr. 1. A micşora, a scădea. ♦ A simplifica o fracţie sau o expresie algebrică. 2. A restrânge, a limita. 3. (Chim.) A elimina oxigenul dintr-o combinaţie. 4. A duce pe cineva sau ceva într-o stare de inferioritate, într-o situaţie mai rea. [P.i. redúc. / < lat. reducere, cf. fr. réduire].
(Dicţionar de neologisme)

REDÚCERE s.f. Acţiunea de a reduce şi rezultatul ei. ♦ Micşorare (a preţurilor). ♦ (Med.) Reducţie (2). ♦ (Log.) Procedeu prin care se probează corectitudinea modurilor silogistice. ♦ Reducere la absurd = dovedirea adevărului unei legi prin demonstrarea faptului că acceptarea tezei contradictorii duce la consecinţe absurde. [< reduce].
(Dicţionar de neologisme)

REDÚCE vb. I. tr. 1. a micşora, a diminua, a scădea. 2. (mat., chim.) a efectua o reducere. 3. a restrânge, a limita. 4. a aduce pe cineva într-o stare de inferioritate, într-o situaţie mai rea. o (fam.) a ~ la tăcere = a face pe cineva să nu mai poată spune nimic. II. refl. a se restrânge, a se limita (la). (< lat. reducere, fr. réduire)
(Marele dicţionar de neologisme)

REDÚCERE s. f. 1. acţiunea de a (se) reduce. 2. (mat.) simplificare pe bază de calcul a unei (in)egalităţi. 3. reacţie în care un atom sau un ion câştigă electroni: scădere a stării de oxidaţie a unei substanţe ionice. 4. (log.) procedeu prin care se probează corectitudinea modurilor silogistice. o ~ la absurd = dovedirea adevărului unei legi prin demonstrarea faptului că acceptarea tezei contradictorii duce la consecinţe absurde. 5. (med.) reducţie (4). (< reduce)
(Marele dicţionar de neologisme)

redúce vb. duce
(Dicţionar ortografic al limbii române)

redúcere s. f. ducere
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
REDÚCE vb. 1. v. descreşte. 2. v. micşora. 3. a (se) mici, a (se) micşora, a scădea. (S-a ~ raţia.) 4. v. scurta. 5. v. prescurta. 6. a descreşte, a (se) diminua, a (se) împuţina, a (se) micşora, a scădea, (înv.) a (se) puţina. (Numărul lor se ~ continuu.) 7. v. împuţina. 8. a (se) împuţina, a (se) micşora, a (se) restrânge, a scădea, (înv. şi reg.) a (se) strâmta. (Locurile de păşune s-au ~.) 9. a descreşte, a se mici, a se micşora, a scădea, a se scurta. (Toamna, ziua se ~, iar noaptea creşte.) 10. v. încetini. 11. v. atenua. 12. a mic-şora, (înv. fig.) a îngusta. (A ~ valoarea a ceva.) 13. a lăsa, a micşora, a scădea. (A mai ~ din preţ.) 14. v. ieftini. 15. a micşora, a scădea, (fig.) a îndulci. (I-a mai ~ pedeapsa, sentinţa.) 16. v. sim-plifica. 17. a se limita, a se mărgini, a se mulţumi, a se restrânge, a se rezuma. (S-a ~ la strictul necesar.) 18. v. limita. 19. a constrânge, a obliga, a sili. (L-a ~ la tăcere.)
(Dicţionar de sinonime)

REDÚCE vb. v. cuceri, ocupa, readuce, subjuga, supune.
(Dicţionar de sinonime)

REDÚCERE s. 1. v. descreştere. 2. (MED.) reducţie. (~ a unui os luxat.) 3. diminuare, micşorare, usurare. (~ încărcăturii unei nave.) 4. v. pierdere. 5. v. scurtare. 6. v. prescurtare. 7. descreştere, diminuare, împuţinare, micşorare, scădere, (înv.) puţinare. (~ numărului de ...) 8. descreştere, micşorare, scădere, scurtare. (~ zilei, în timpul toamnei.) 9. v. micşorare. 10. v. atenuare. 11. v. ieftinire. 12. v. micşorare. 13. v. rabat. 14. v. simplificare. 15. v. limitare.
(Dicţionar de sinonime)

REDÚCERE s. v. readucere.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A (se) reduce ≠ a (se) mări, a spori
(Dicţionar de antonime)

A reduce ≠ a adăuga, a amplifica, a spori
(Dicţionar de antonime)

Reducere ≠ amplificare, mărire, sporire
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: re red redu reduc reduce

Cuvinte se termină cu literele: re ere cere ucere ducere