redundant

REDUNDÁNT, -Ă, redundanţi, -te, adj. Care se referă la redundanţă, care prezintă redundanţă. [Var.: redondánt, -a adj.] – Din engl. redundant, fr. redondant.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

REDUNDÁN//T ~tă (~ţi, ~te) Care ţine de redundanţă; propriu redundanţei. /<fr. redondant
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

REDUNDÁNT, -Ă adj. Referitor la redundanţă, care prezintă redundanţă. V. superfluu. ♦ (Rar; despre stil) Încărcat; plin de emfază, sforăitor. [Var. redondant, -ă adj. / < engl. redundant, fr. redondant, lat. redundans].
(Dicţionar de neologisme)

REDUNDÁNT, -Ă adj. 1. referitor la redundanţă (1), care prezintă redundanţă. 2. (despre stil) încărcat; plin de emfază, sforăitor. 3. (inform.) care conţine informaţii identice în mai multe părţi ale aceluiaşi sistem de informaţii. (< engl. redundant, fr. redondant)
(Marele dicţionar de neologisme)

redundánt adj. m., pl. redundánţi; f. sg. redundántă, pl. redundánte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
REDUNDÁNT adj. v. inutil, nenecesar, netrebuincios, neutil.
(Dicţionar de sinonime)