redundanţă dex - definiţie, sinonime, conjugare

redundanţă

[Sinonime]
REDUNDÁNŢĂ, redundanţe, s.f. Surplus de informaţie transmis faţă de strictul necesar şi care asigură exactitatea transmiterii informaţiei în telecomunicaţii. ♦ Abundenţă inutilă de expresii, de cuvinte sau de imagini în formularea unei idei. [Var.: redondánţă s.f.] – Din engl. redundance, fr. redondance.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

REDUNDÁNŢ//Ă ~e f. 1) Defect stilistic constând în abundenţa inutilă de cuvinte şi expresii la redarea unei idei. 2) telec. Surplus nejustificat de informaţie la transmiterea unui mesaj. [G.-D. redundanţei] /<engl. redundancy, fr. redondance
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

REDUNDÁNŢĂ s.f. Supraabundenţă inutilă a expresiilor, a cuvintelor sau a imaginilor în formularea unei idei. V. superfluitate. ♦ Surplus de comunicare menit să asigure exactitatea transmiterii unui mesaj. ♦ (Telec.) Exces de semnale pentru transmiterea unei anumite cantităţi de informaţie. [Var. redondanţă s.f. / < engl. redundancy, fr. redondance, cf. lat. redundantia – revărsare, abundenţă].
(Dicţionar de neologisme)

REDUNDÁNŢĂ s. f. 1. surplus de informaţie menit să asigure exactitatea transmiterii unui mesaj. ♢ (inform.) excedent de semnale pentru transmiterea fidelă a unei cantităţi de informaţie. 2. supraabundenţă inutilă de expresii, cuvinte sau imagini în formularea unei idei. 3. (tehn.) introducere de dispozitive suplimentare faţă de cel de bază, care să asigure funcţionarea unui sistem în cazul când primul sau altul dintre dispozitivele cu aceeaşi funcţie a ieşit întâmplător din uz. (< engl. redundancy, fr. redondance)
(Marele dicţionar de neologisme)

redundánţă s. f., g.-d. art. redundánţei; pl. redundánţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
REDUNDÁNŢĂ s. v. inutilitate.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: re red redu redun redund

Cuvinte se termină cu literele: ta nta anta danta ndanta