reduplicare dex - definiţie, sinonime, conjugare
REDUPLICÁ, redúplic, vb. I. Tranz. A dubla. ♦ (Fon.) A repeta unul sau mai multe foneme din rădăcina unui cuvânt, pentru a da cuvântului altă valoare morfologică sau stilistică sau pentru a forma un cuvânt nou. – Din lat. reduplicare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

REDUPLICÁRE, reduplicări, s.f. Acţiunea de a reduplica şi rezultatul ei; reduplicaţie. – V. reduplica.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A REDUPLICÁ redúplic tranz. 1) rar (acţiuni sau lucruri) A efectua a doua oară; a duplica din nou. 2) lingv. (foneme, silabe etc.) A repeta de două ori. /<lat. reduplicare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

REDUPLICÁ vb. I. tr. 1. (Rar) A dubla. 2. A repeta într-un cuvânt o silabă sau o literă pentru a da cuvântului altă valoare morfologică sau stilistică sau pentru a forma un cuvânt nou. [P.i. redúplic. / < it. reduplicare].
(Dicţionar de neologisme)

REDUPLICÁRE s.f. Acţiunea de a reduplica şi rezultatul ei; reduplicaţie. ♦ Dublare, repetare. [< reduplica].
(Dicţionar de neologisme)

REDUPLICÁ vb. tr. 1. a dubla. 2. a repeta într-un cuvânt o silabă, o literă pentru a da cuvântului altă valoare morfologică sau stilistică ori pentru a forma un cuvânt nou. (< lat. reduplicare)
(Marele dicţionar de neologisme)

reduplicá vb. (sil. -pli-), ind. prez. 1 sg. redúplic, 3 sg. şi pl. redúplică
(Dicţionar ortografic al limbii române)

reduplicáre s. f. (sil. -pli-), g.-d. art. reduplicării; pl. reduplicări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
REDUPLICÁ vb. v. dubla, îndoi.
(Dicţionar de sinonime)

REDUPLICÁRE s. (FON.) reduplicaţie.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: re red redu redup redupl

Cuvinte se termină cu literele: re are care icare licare