REDÚCE, redúc, vb. III. Tranz. 1. A micÅŸora, a scădea, a diminua (ca proporÅ£ii, cantitate, intensitate). ♦ Spec. A micÅŸora dimensiunile unei hărÅ£i, ale unei piese etc., păstrând aceleaÅŸi proporÅ£ii între elementele componente; a reproduce la dimensiuni mai mici. ♦ (Mat.; în expr.) A reduce o fracÅ£ie = a suprima factorii comuni de la numitorul ÅŸi de la numărătorul unei fracÅ£ii. 2. A restrânge, a limita, a mărgini. ♢ Expr. A reduce pe cineva la tăcere = a face pe cineva să nu mai spună nimic. ♦ A aduce pe cineva într-o stare de inferioritate, într-o situaÅ£ie mai proastă (în raport cu cea pe care a avut-o). 3. A scoate oxigenul dintr-o combinaÅ£ie cu ajutorul unui agent chimic. 4. (ÃŽnv.) A cuceri, a subjuga, a cotropi. [Perf. s. redusei, part. redus] – Din lat. reducere, fr. réduire.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
REDÚS, -Ä‚, reduÅŸi, -se, adj. 1. Scăzut, micÅŸorat, diminuat (ca proporÅ£ii, cantitate, intensitate, valoare). ♦ (Despre funcÅ£ii ÅŸi expresii algebrice) Asupra căreia s-a efectuat operaÅ£ia pentru obÅ£inerea celei mai simple forme; simplificat. 2. (Despre oameni) Lipsit de inteligenţă, de cultură, mărginit, prost. 3. (Chim.; despre substanÅ£e) Din care a fost scos oxigenul ÅŸi care a câştigat electroni. – V. reduce.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A REDÚCE redúc tranz. 1) A face să se reducă; a împuÅ£ina; a scădea; a micÅŸora; a diminua; a descreÅŸte. ♢ ~ la tăcere a face să nu spună nimic. 2) mat. (fracÅ£ii sau expresii algebrice) A micÅŸora printr-un divizor comun; a simplifica. 3) A elibera din serviciu în urma micÅŸorării statelor de funcÅ£iune. 4) chim. (oxi-genul) A elimina dintr-o combinaÅ£ie, dintr-o substanţă cu ajutorul unui agent chimic. /<lat. reducere, fr. réduire
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE REDÚCE se redúce intranz. 1) A deveni mai mic la număr, dimensiune sau intensitate; a se micşora; a se împuţina; a scădea; a descreşte; a se diminua. 2) A avea drept esenţă; a se rezuma. /<lat. reducere, fr. réduire
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
REDÚ//S ~să (~şi, ~se) 1) v. A REDUCE şi A SE REDUCE. 2) fig. (despre persoane) Care denotă inteligenţă insuficientă; mărginit; mediocru; limitat. /v. a (se) reduce
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
red̼ce (red̼c, ̼s), vb. РA diminua. Fr. r̩duire adaptat la conjug. lui a duce.
(Dicţionarul etimologic român)
REDÚCE vb. III. tr. 1. A micÅŸora, a scădea. ♦ A simplifica o fracÅ£ie sau o expresie algebrică. 2. A restrânge, a limita. 3. (Chim.) A elimina oxigenul dintr-o combinaÅ£ie. 4. A duce pe cineva sau ceva într-o stare de inferioritate, într-o situaÅ£ie mai rea. [P.i. redúc. / < lat. reducere, cf. fr. réduire].
(Dicţionar de neologisme)
REDÚS, -Ä‚ adj. 1. MicÅŸorat, scăzut. ♦ (Despre fracÅ£ii ÅŸi expresii algebrice) Simplificat. 2. (Despre oameni) Lipsit de inteligenţă; mărginit, prost. ♦ (Lingv.; despre sunete) Slab perceptibil. 3. (Despre substanÅ£e) Din care s-a eliminat oxigenul. [< reduce].
(Dicţionar de neologisme)
REDÚCE vb. I. tr. 1. a micşora, a diminua, a scădea. 2. (mat., chim.) a efectua o reducere. 3. a restrânge, a limita. 4. a aduce pe cineva într-o stare de inferioritate, într-o situaţie mai rea. o (fam.) a ~ la tăcere = a face pe cineva să nu mai poată spune nimic. II. refl. a se restrânge, a se limita (la). (< lat. reducere, fr. réduire)
(Marele dicţionar de neologisme)
REDÚS, -Ä‚ adj. 1. scăzut, micÅŸorat; mic. ♢ (despre fracÅ£ii, expresii algebrice) simplificat. 2. (despre oameni) lipsit de inteligenţă; mărginit, prost. ♢ (lingv.; despre sunete) slab perceptibil. 3. (despre substanÅ£e) care a suferit operaÅ£ia de reducere (3). (< reduce)
(Marele dicţionar de neologisme)
redúce vb. duce
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
REDÚCE vb. 1. v. descreşte. 2. v. micşora. 3. a (se) mici, a (se) micşora, a scădea. (S-a ~ raţia.) 4. v. scurta. 5. v. prescurta. 6. a descreşte, a (se) diminua, a (se) împuţina, a (se) micşora, a scădea, (înv.) a (se) puţina. (Numărul lor se ~ continuu.) 7. v. împuţina. 8. a (se) împuţina, a (se) micşora, a (se) restrânge, a scădea, (înv. şi reg.) a (se) strâmta. (Locurile de păşune s-au ~.) 9. a descreşte, a se mici, a se micşora, a scădea, a se scurta. (Toamna, ziua se ~, iar noaptea creşte.) 10. v. încetini. 11. v. atenua. 12. a mic-şora, (înv. fig.) a îngusta. (A ~ valoarea a ceva.) 13. a lăsa, a micşora, a scădea. (A mai ~ din preţ.) 14. v. ieftini. 15. a micşora, a scădea, (fig.) a îndulci. (I-a mai ~ pedeapsa, sentinţa.) 16. v. sim-plifica. 17. a se limita, a se mărgini, a se mulţumi, a se restrânge, a se rezuma. (S-a ~ la strictul necesar.) 18. v. limita. 19. a constrânge, a obliga, a sili. (L-a ~ la tăcere.)
(Dicţionar de sinonime)
REDÚCE vb. v. cuceri, ocupa, readuce, subjuga, supune.
(Dicţionar de sinonime)
REDÚS adj. 1. mic. (O suprafaţă ~; de proporÅ£ii ~.) 2. diminuat, micÅŸorat, scăzut. (O suprafaţă aridă ~.) 3. v. limitat. 4. v. insuficient. 5. v. pre-scurtat. 6. v. scurt. 7. concentrat, prescurtat, rezumat, scurtat, (fig.) comprimat, condensat. (O expunere ~.) 8. împuÅ£inat, micÅŸorat, scăzut. (Numărul lor e acum mult ~.) 9. v. sărac. 10. sărac. (Are un vocabular ~.) 11. încetinit, micÅŸorat, moderat. (Merge cu viteză ~.) 12. v. atenuat. 13. diminuat. 14. v. scăzut. 15. coborât, jos, scăzut, scoborât. (Temperatură ~.) 16. mic, prost, slab. (O vizibilitate ~.) 17. v. slab. 18. limitat, mic. (Un câştig ~.) 19. limitat, mărginit, restrâns. (TrebuinÅ£e ~.) 20. v. secundar. 21. v. scăzut. 22. insuficient, mic, puÅ£in, slab. (Are posibilităţi ~ de realizare.) *23. (fig.) v. mărginÃt. 24. v. slab.
(Dicţionar de sinonime)
REDÚS adj. v. meschin.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A (se) reduce ≠a (se) mări, a spori
(Dicţionar de antonime)
A reduce ≠a adăuga, a amplifica, a spori
(Dicţionar de antonime)
Redus ≠căpos, deştept, erudit, inteligent, isteţ, mărit, numeros, vast
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
REDÚS, -Ä‚, reduÅŸi, -se, adj. 1. Scăzut, micÅŸorat, diminuat (ca proporÅ£ii, cantitate, intensitate, valoare). ♦ (Despre funcÅ£ii ÅŸi expresii algebrice) Asupra căreia s-a efectuat operaÅ£ia pentru obÅ£inerea celei mai simple forme; simplificat. 2. (Despre oameni) Lipsit de inteligenţă, de cultură, mărginit, prost. 3. (Chim.; despre substanÅ£e) Din care a fost scos oxigenul ÅŸi care a câştigat electroni. – V. reduce.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE REDÚCE se redúce intranz. 1) A deveni mai mic la număr, dimensiune sau intensitate; a se micşora; a se împuţina; a scădea; a descreşte; a se diminua. 2) A avea drept esenţă; a se rezuma. /<lat. reducere, fr. réduire
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
REDÚ//S ~să (~şi, ~se) 1) v. A REDUCE şi A SE REDUCE. 2) fig. (despre persoane) Care denotă inteligenţă insuficientă; mărginit; mediocru; limitat. /v. a (se) reduce
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
red̼ce (red̼c, ̼s), vb. РA diminua. Fr. r̩duire adaptat la conjug. lui a duce.
(Dicţionarul etimologic român)
REDÚCE vb. III. tr. 1. A micÅŸora, a scădea. ♦ A simplifica o fracÅ£ie sau o expresie algebrică. 2. A restrânge, a limita. 3. (Chim.) A elimina oxigenul dintr-o combinaÅ£ie. 4. A duce pe cineva sau ceva într-o stare de inferioritate, într-o situaÅ£ie mai rea. [P.i. redúc. / < lat. reducere, cf. fr. réduire].
(Dicţionar de neologisme)
REDÚS, -Ä‚ adj. 1. MicÅŸorat, scăzut. ♦ (Despre fracÅ£ii ÅŸi expresii algebrice) Simplificat. 2. (Despre oameni) Lipsit de inteligenţă; mărginit, prost. ♦ (Lingv.; despre sunete) Slab perceptibil. 3. (Despre substanÅ£e) Din care s-a eliminat oxigenul. [< reduce].
(Dicţionar de neologisme)
REDÚCE vb. I. tr. 1. a micşora, a diminua, a scădea. 2. (mat., chim.) a efectua o reducere. 3. a restrânge, a limita. 4. a aduce pe cineva într-o stare de inferioritate, într-o situaţie mai rea. o (fam.) a ~ la tăcere = a face pe cineva să nu mai poată spune nimic. II. refl. a se restrânge, a se limita (la). (< lat. reducere, fr. réduire)
(Marele dicţionar de neologisme)
REDÚS, -Ä‚ adj. 1. scăzut, micÅŸorat; mic. ♢ (despre fracÅ£ii, expresii algebrice) simplificat. 2. (despre oameni) lipsit de inteligenţă; mărginit, prost. ♢ (lingv.; despre sunete) slab perceptibil. 3. (despre substanÅ£e) care a suferit operaÅ£ia de reducere (3). (< reduce)
(Marele dicţionar de neologisme)
redúce vb. duce
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
REDÚCE vb. 1. v. descreşte. 2. v. micşora. 3. a (se) mici, a (se) micşora, a scădea. (S-a ~ raţia.) 4. v. scurta. 5. v. prescurta. 6. a descreşte, a (se) diminua, a (se) împuţina, a (se) micşora, a scădea, (înv.) a (se) puţina. (Numărul lor se ~ continuu.) 7. v. împuţina. 8. a (se) împuţina, a (se) micşora, a (se) restrânge, a scădea, (înv. şi reg.) a (se) strâmta. (Locurile de păşune s-au ~.) 9. a descreşte, a se mici, a se micşora, a scădea, a se scurta. (Toamna, ziua se ~, iar noaptea creşte.) 10. v. încetini. 11. v. atenua. 12. a mic-şora, (înv. fig.) a îngusta. (A ~ valoarea a ceva.) 13. a lăsa, a micşora, a scădea. (A mai ~ din preţ.) 14. v. ieftini. 15. a micşora, a scădea, (fig.) a îndulci. (I-a mai ~ pedeapsa, sentinţa.) 16. v. sim-plifica. 17. a se limita, a se mărgini, a se mulţumi, a se restrânge, a se rezuma. (S-a ~ la strictul necesar.) 18. v. limita. 19. a constrânge, a obliga, a sili. (L-a ~ la tăcere.)
(Dicţionar de sinonime)
REDÚCE vb. v. cuceri, ocupa, readuce, subjuga, supune.
(Dicţionar de sinonime)
REDÚS adj. 1. mic. (O suprafaţă ~; de proporÅ£ii ~.) 2. diminuat, micÅŸorat, scăzut. (O suprafaţă aridă ~.) 3. v. limitat. 4. v. insuficient. 5. v. pre-scurtat. 6. v. scurt. 7. concentrat, prescurtat, rezumat, scurtat, (fig.) comprimat, condensat. (O expunere ~.) 8. împuÅ£inat, micÅŸorat, scăzut. (Numărul lor e acum mult ~.) 9. v. sărac. 10. sărac. (Are un vocabular ~.) 11. încetinit, micÅŸorat, moderat. (Merge cu viteză ~.) 12. v. atenuat. 13. diminuat. 14. v. scăzut. 15. coborât, jos, scăzut, scoborât. (Temperatură ~.) 16. mic, prost, slab. (O vizibilitate ~.) 17. v. slab. 18. limitat, mic. (Un câştig ~.) 19. limitat, mărginit, restrâns. (TrebuinÅ£e ~.) 20. v. secundar. 21. v. scăzut. 22. insuficient, mic, puÅ£in, slab. (Are posibilităţi ~ de realizare.) *23. (fig.) v. mărginÃt. 24. v. slab.
(Dicţionar de sinonime)
REDÚS adj. v. meschin.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A (se) reduce ≠a (se) mări, a spori
(Dicţionar de antonime)
A reduce ≠a adăuga, a amplifica, a spori
(Dicţionar de antonime)
Redus ≠căpos, deştept, erudit, inteligent, isteţ, mărit, numeros, vast
(Dicţionar de antonime)